Buna Andreea, Diana! Super, materialul! Abia acum imi dau seama ca sunt la nivelul cresei la ai mei 34 de ani, pentru ca niciodata nu am mai auzit ceva asemanator. Mi-i si rusine sa recunosc ca desi am fost casatorita timp de 7 ani, dar nu am stiut niciodata ce e aia o relatie frumoasa cu un barbat, mai ales ca gratie educatiei primite de acasa sotul meu a fost primul barbat din viata mea… Puteam sa mor proasta daca nu va intalneam pe voi…….:) Mai ales cand imi dau seama cate am pierdut si cate puteam sa am. Va multumesc mult pentru curajul de care dati dovada si pentru munca grea pe care o faceti pentru noi femeile…… Cu parere de rau, eu desigur ca nu voi castiga nici un concurs, din motiv ca nu am mai construit o relatie frumoasa pe termen lung ….. cu exceptia unei singure, dar care a fost superba numai 2 saptamini, in rest tot ce a fost dupa nu a mai fost sa fie……
Cu doamne ajuta mai departe, asteptam cu maaaaare nerabdare materialele ce vor urma.!!!!!!
Anna, povesteste-ne despre cele doua saptamani, cum a fost si de ce n-a functionat ac sa putem sa schitam impreuna un plan pentru ceea ce urmeaza. Te puup!
P.S. Pot scrie un material bunisor despre cea mai strasnica relatie traita candva si cum nu trebuie sa traisca nici o femeie din lume, nici chiar cea din Africa! Aici pot sa fiu de folos
Buna Andreea… te admir foarte mult, si ma bucur ca te-am gasit, esti extraordinara!
Pe linga asta,as vrea si eu sa-mi exprim gindurile, printr-o poveste de dragoste,pe care am trait-o la o virsta frageda, o virsta a inceputului de drum.Acum am 21 de ani,deci inca nu am mare experienta, insa ce am trait eu mi-a deschis ochii si m-a incintat prin puterea pe care o poate crea o relatie sanatoasa.
O dragoste cu suisuri si coborisuri, care s-a “intins” pe parcursul a 2 ani, timp in care am reusit sa adun in mine toate sentimentele posibile, de la pozitive la negative. Dar acum,admit cu sinceritate, ca nu regret nimic. Nu imi pare rau nici ca s-a incheiat, caci datorita lui eu am cunoscut pasiunea, am cunoscut iubirea si emotiile unei relatii autentice. El a fost cel care mi-a deschis poarta lumii,intr-un fel, eu fiind cea care, mai departe deja, imi vad singurica de drum. Desi, pastrasem ranchiuna o perioada, acum realizez insa cita recunostinta ii port, cunosc fete care la aceeasi virsta cu mine, nu au simtit ceea de ce am avut eu parte, si tinjesc dupa o astfel de relatie. Pentru ca intradevar, dincolo de suferinte, a fost o relatie uimitoare, o relatie in care ne-am completat reciproc, in care deciziile erau luate impreuna, in care fiecare isi avea rolul sau,si nu era doar unul care domina.
Au fost momente frumoase, in care am daruit si am primit foarte mult, si am de gind sa pastrez in mine doar aceste momente, pentru ca fiecare despartire atrage dupa ea si clipe de groaza, clipe in care te pierzi, nu mai vrei sa continui, iti pare ca toata lumea ta era el. Dar apoi,te trezesti si vezi, ca viata continua, cu sau fara el esti tot TU,cea care are in miini propriul destin, si care poate sa faca ce vrea, pentru ca fiecare alegere ii apartine.
Recunosc, inca imi fug ochii dupa barbati care ii seamana, dupa atitudinea pe care o avea in relatie, dupa felul in care ma facea sa ma simt. Dind asta la o parte insa, sunt fericita caci imi dau bine seama, ca fara el, nu imi aparea in mine dorinta de dezvoltare personala, ambitia de a merge inainte si a depasi greutatile, puterea de a actiona.
Cred intradevar ca tot potentialul din noi, merita dezvaluit si apreciat, merita dezvoltat si aratat lumii intregi.
O femeie adevarata, stie ce vrea, actioneaza si nu se lasa depasita de suferinta, ba din contra incearca sa invete din ele si isi cauta de drum mai departe!
Povestea mea de dragoste a fost cuprinsa si de invidie, gelozie si posesivitate….in acel moment am simtit ca se pierde, am incercat sa lupt dar mi-am dat seama ca e in zadar. De aceea l-am lasat sa plece si nu regret. Eu ma maturizez iar o data cu aceasta maturizare descoper in mine calitati deosebite, care o sa ma ajute enorm!
Victoria, ai procedat excelent, cand te abtii sa iubesti iti pierzi si puterile. Cel mai rau lucru in viata este sa nu poti sa te indragostesti. Nu regreta ca ai simtit, regreta cand eviti sa simti.
OPovestea ta a intrat in concurs. Te puup!
Buna Andreea si felicitari pt cea ce faci , cred ca e un mare pas in viata fiecaruia sa putem auzi situatii traite de alte cupluri in care putem mai mult sau mai putin sa ne transpunem. Tin la fel sa o felicit si pe invitata ta pe care o consider una dintre cele mai inteligente si interesante femei . Legat de discutia voastra cred ca vremurile au un impact f mare in majoritatea relatiilor si aici ma refer la faptul ca tehnica ne permite sa aflam orice despre oricine imediat si asta reduce cu mult viata unei relatii,parerea mea . La fel cred ca in viata sunt momente cand trebuie sa intri intr o echipa si dupa ce ai intrat in ea sa joci pt acea echipa indiferent de “ofertele sau oportunitatile ” care iti ies in cale la fel si de factori externi care vor influenta tot timpul o relatie ,negativ sau pozitiv. .Traim niste vremuri ciudate in care oameni ne fac rau nu pt ca vor asta ci doar pt ca au posibilitatea de a o fece si le este gratuit iar noi avem ca instinct primar faptul de a vedea drama in orice asa ca de putine ori trecem prin filtrul mintii motivul pt care cineva din exterior , de f multe ori necunoscut, vine sa ne faca noua un “bine” a ne spune noua secrete iar noi normal ca suntem tentati sa ascultam cu gandul ca doar vom asculta si dupa normal ca orice va incepe sa ne macine si ca orice lucru nevindecat are tendinta sa reapara.
Cred ca unul dintre cele mai inportente lucruri e sa faci echipa cu partenerul tau si ca in momentul cand ai hotarat sa faci acest lucru orice lupta sa o duci de la distanta si sa poti separa echipa de lumea exterioara.
Multumesc
Cea mai intensa poveste am trait-o alaturi de un barbat care m-a cucerit atat prin fizicul lui cat si prin felul lui de a fi.Ne am cunoscut in urma cu 3 ani, printr-un prieten comun, insa a fost o intalnire fugitiva, pret de cateva minute.Ma intalnisem cu prietenul meu pe strada si el era insotit de barbatul care mai tarziu avea sa imi devina iubit.Ne-am reintalnit dupa 1 an, intre timp el plecase din tara iar eu plecasem din oras, la facultate.Reluasem legatura printr-un site de socializare, pe care m-a gasit intamplator.Insa nu avea nici poza cu el la profilul lui ( avea poze cu peisaje) si nici numele lui nu aparea.Mereu primeam commenturi la pozele mele de la el, insa eu nici nu banuiam ca e el.Intr-o zi mi a dat un comentariu din care reiesea ca ne cunoastem.Atunci i-a dat mesaj, si l am intrebat cine este….mi a spus si de atunci am tinut timp de cateva luni legatura pe internet.Nici vorba de o relatie, vorbeam ca niste preieni, desi instinctul meu imi spunea ca ma place.Intr-un final, a venit in tara, ne am revazut, si a fost o chimie foarte mare intre noi.Ne completam perfect, era genul de barbat pe care il vroiam langa mine.Singura nepotrivire dintre noi era faptul ca el era o persoana foarte religioasa, acest lucru provenind din copilarie, transmis de familia lui.Eu sunt o persoana care crede in Dumnezeu si atat.Nu sunt genul care sa merg la Biserica, decat daca simt nevoia sa merg, nu sunt genul de femeie care sa aiba un comportament umil sau care sa ia de bun tot ce zice un om, doar pentru ca acel om este preot..La inceput nu am acordat o prea mare importanta acestui lucru, insa, cu cat trecea timpul, cu atat mai tare voia sa ma schimbe.Nu imi impunea sa fac ceva sau sa fiu intrun anume fel, dar cand aveam discutii despre religie si imi asculta punctul de vedere, simteam o raceala dupa terminarea discutiei, era vizibil deranjat de faptul ca nu am aceleasi pareri ca si el, desi eu mereu sustineam ca fiecare are libertatea de a alege si de a crede ceea ce vrea.Pentru el, cine nu era cu el din punctul asta de vedere, era importiva lui.
Am hotarat amandoi sa punem punct relatiei, desi intre noi era o foarte mare atractie in plan sentimental si sexual, insa modurile noastre de viata din punct de vedere religios nu aveau puncte comune, si nici unul dintre noi nu putea sa faca un lucru pe care nu il simte, doar de dragul celuilalt.
Am invatat ca intr-o relatie nu conteaza doar chimia dintre parteneri ci si conceptiile de viata.Chiar daca intr-o anumita masura ele coincid, dca undeva exista o ruptura, ori se dau unul dupa celalat, ori vor fi mereu certuri pe aceasta tema.De asemenea, am invatat importanta comunicarii, de ce trebuie sa stii dinainte daca omul de langa tine are aceleasi idei si conceptii ca ale mele,sa vad dinainte ce conceptii si ce fixatii are, sa vad daca pot convietui cu ele, sau daca “m-as lega la cap fara sa ma doara”.
Am invatat sa cedez la lucrurile la care simt ca se poate ceda, insa sa nu cedez cand vine vorba de felul in care simt sa fiu, sa nu renunt la ceea ce sunt.
Si in final, am invatat ca unul din elementele cheie in relatie este capacitatea unui om de a gandi la plural, si nu la singular, capacitatea de a te punei si in locul celuilalt, si de a vedea si punctul celuilat de vedere, nu doar pe al tau
Ai invatat sa fii femeie, ai invatat sa-ti deschizi sufletul, ai invatat cum se traieste frumos si te felicit pentru asta! Si povestea ta a intrat in concurs. Te puup!
Povestea mea de dragoste..dragoste la prima vedere, dragoste pasionala..
A inceput de la o poza, o poza pe un site si ulterior mai multe.Arata exact ca “barbatul visurilor mele”, sau cel putin ca imaginea ce mi-o proiectasem in minte pana atunci despre cum ar trebui sa arate barbatul perfect.Ciudat ca din prima clipa cand i-am vazut poza/pozele am simtit ceva legat de el, poate doar atractie fizica poate mai mult, cert e ca am simtit nevoia sa-l cunosc si practic ma vedeam langa el.Cateva saptamani n-am facut nimic, doar ma mai gandeam la el din cand in cand si ma uitam la pozele lui, mi se parea perfect, poate prea perfect, ma atragea totul la el, atitudinea, trasaturile, limbajul corpului..asta pana intr-o seara cand am indraznit si i-am cerut id-ul..mi l-a dat si am inceput sa vb pe mess, mi-a zis ca se considera norocos ca i-am cerut id ul..am tot vorbit si am hotarat ca intr-o seara cand am drum prin zona sa-l anunt, statea la camin.
Si a venit seara respectiva, drum nu aveam neaparat prin zona, da’simteam nevoia sa-l cunosc asa ca am facut sa am drum.
L-am sunat si i-am zis ca in cateva min o sa trec pe acolo, daca e sa coboare.A coborat si m-a recunoscut..am avut aceeasi senzatie ca atunci cand i-am vazut pozele, ca e ceva cu el, ca are ceva aparte, ceva ce m-ar face sa-mi deschid inima in fata lui si sa ma las iubita.Am inceput sa vorbim, sa ne plimbam si ulterior ne-am asezat pe o barca intr-un parc din apropiere,
Usor, usor a trecut timpul si ma gandeam sa plec, am dat sa-l sarut pe obraz, si nici acum nici atunci imediat dupa nu-mi amintesc cine a initiat sarutul, sau poate a venit de la amandoi..nu stiu, cert e sa n-o sa-l uit niciodata, cel mai frumos sarut din viata, felul cum pt cateva secunde n-am mai stiut de nimeni si nimic, cum il simteam si ma simteam pe mine in acelasi timp, cum eram atenta la el si nu stiam de nimic in jur,cum avea mainile in jurul talie mele.Am dat sa plec, m-a mai sarutat o data, de data asta el sigur, simteam cum vroia mai mult, cum parca ii insuflasem dorinta..m-a mai sarutat o data, apoi am plecat..dupa cateva minute primesc msg “saruti bine :>”
Prima impresie..primul sarut..cred ca n-am sa le uit niciodata..felul cum a venit, m-a recunoscut, m-a sarutat, pasiunea si emotiile din fiecare intalnire..cele mai frumoase amintiri legate de barbati.Am mai avut relatii, am mai cunoscut barbati si inainte si dupa el si nici unul nu mi-a ramas intiparit in minte asa si asta din primul moment, din prima clipa cand l-am vazut intr-o simpla poza.
Nu am inceput o relatie cum era de presupus.Sunt constienta ca asta mi se “datoreaza”, n-am avut suficienta incredere in mine sa cred ca pot avea o relatie cu el si ca-l pot pastra, totusi asta se intampla acum 2 ani, timp in care n-a renuntat la mine, m-a cautat, cand era sa vb ne intalneam, ieseam prin parc si ne plimbam, sarutam, simteam tot pt el, atractie, dragoste neconditionata(la inceput eram dispusa sa renunt la el pt o fosta prietena numai sa fie el fericit, sa-l stiut fericit si mi-era de ajuns, asta ca nu ma simteam eu suficient de increzatoare in mine, in prezent cred ca eu sunt cea mai potrivita pt el si ca-i pot oferii toate sentimentele si emotiile pt a devenii un barbat implinit), iubire(am simtit si totusi nu i-am spus-o niciodata).
Ciudat sau nu de la inceput am stiut ce simte, am presimtit ce va face, cum va reactiona, am stiut practic fiecare actiune, era previzibil pt mine, desii pt ceilalti era tocmai contrariul.
Un an mai avem si terminam facultatea amandoi, nu e din Tm, vacanta e plecat, eu la randul meu o sa fiu plecata.
Poate sunt visatoare, poate sunt numai cu el asa, poate o sa ramanem impreuna, poate nu, doar timpul o sa decida asta, si eu, si el in masura in care ramanem cu aceleasi nevoi, dorinte sau ni le schimbam si coincid.Momentan ma dezvolt personal, inca mai caut sa descopar daca intr-adevar “el e”, cred ca mai imi ramane doar sa traiesc si sa experimentez.
Multumesc Andreea pt toate materialele care le faci, apreciez munca ta si felul cum vrei sa ne deshizi ochii, daca pot sa zic asa!Te pup
Buna Andreea,ma numesc Alina!Sunt din Buzau momentan locuiesc in Bucuresti fiind studenta!De septembrie anul trecut sunt cu un baiat de aceiasi varsta cu mine(20)amandoi fiind anul 2 la facultate si amandoi din Buzau!noi ne am cunoscut intamplator cu 2 saptamani inainte de a veni la bucuresti…si din momentul ala am devenit de nedeaspartit nu trecea zi fara sa ne vedem atat la Bz cat si aici la Buc…Pana in martie am locuit fiecare in locuri diferite din luna martie cand am luat decizia de a ne muta impreuna…Din momentul ala relatia noastra a luat o alta intorsatura au intervenit certuri scandaluri,jigniri din partea amandurora…precizez ca eu sunt o fire foarte impulsiva,vorbesc mult,comentez aproape la orice,nu las de la mine…si inca o lista de defecte de genul asta!Pe parcurs am devenit si foarte posesiva pot sa zic dependenta de el..eu fiind singura aici fara prieteni toate prietenele mele sunt in buzau…numai pe el il am pe el ma pot baza..el imi poarta de grija..si mai am o problema nu imi place sa stau singura mi e teama uneori…am ajuns sa cred ca depind de el in aproape orice…as vrea sa fac relatia asta sa mearga sa nu ne mai certam..sa fiu fericita!asta e tot ce imi doresc..dar am ajuns sa cred ca am o problema..ma enervez imediat din orice si reactionez violent vb urat nu ma mai pot controla..inainte nu aveam ”apucaturile”astea nu ma mai inteleg…imi doresc sa fie bn constientizez ca gresesc dar cand ma enervez nu mai tin cont de nimic!el imi spune ca daca m-as comporta frumos cu el o sa fie si el cel mai dragutz baiat si o sa ma tina numai in puf!am nevoie de un sfat de ceva suntem in pragul despartirii si n as vrea sa se intample asta,as vrea sa salvez relatia asta cu orice pret!il iubesc mult…multumesc!te pup astept raspuns cat mai curand posibil:*!
Inteleg ca-ti este greu sa te controlezi si educi emotional, dar omul asta inca este unul foarte tolerant, te pretuieste si de asta inca iti cere sa ai incredere in el, dar crede-ma ca exista barbati care nu s-ar lasa nicio secunda controlati si daca acum situatia ti se pare grava, gandeste-te cum ar fi daca ai ramane singura cu crizele de gelozie si posesivitate. Barbatul care este in viata ta are pulsul normal si e sanatos. Cauta sa te vindeci ca risti sa ramai singura in ritmul asta.
Te imbratisez!
ms andreea,noi momentan suntem certati despartiti pot sa zic,el e plecat in delegatie la mare…si ma suna ca si lui ii este greu dar ii este teama sa se impace cu mine pentru ca el crede ca o sa se intample la fel…si eu mi am dat seama acum ca trebuie sa ma schimb si sunt hotarata…o sa incerc sa fac tot posibilul sa ma schimb pentru ca mi am dat seama cat il iubesc si mi e foarte greu fara el….sper sa mi mai dea o sansa sa i demontrez ca vreau cu adevarat sa fie bine!:(ce crezi ca as putea face sa i demonstrez ca vreau sa fie bn si ca imi doresc din suflet sa ma schimb!
WOW, ce povesti interesante! Si desi toate simtim iubirea la cote maxime, nici o poveste nu seamana cu alta.
Povestea mea incepe in urma cu 5 ani.Pe atunci eram inca la liceu in clasa 11, nu eram implicata in nici o relatie si nici nu se enumera printre prioritatile mele.
Dar cu toate astea ne-am cunoscut la o nunta, eu fiind domisoara de onoare, el un simplu invitat.
Shimbul de priviri dintre noi a fost scurt si lipsit de sentimente.
Mentionez (el abia iesise dintr-o relatie de 8 ani foarte curand, care era gata gata sa se incheie cu o nunta, sa incheiat cu o nunta insa ea sa casatorit cu altcineva la 2 saptamani distanta de la despartirea lor).
Era foarte trist, abatut, pierdut in privire, se vedea cu ochiul liber ca suferea enorm.
Aceste mentionari le-am facut ca sa intelegeti povestea mea in esenta sa.
La numai o luna, de la nunta prietenii nostri proaspat casatoriti sau gandit sa ne invite in oras, pentru a ne cunoaste mai bine.
Am ajuns la intalnire cu 10 minute intarziere, (eu sunt blonda, am parul cret si sunt miniona) asta ca sa intelegeti ce urmeaza:)), pana sa ajung eu a trecut pe acolo o alta persoana care semana cu mine si prietenii mei care ma asteptau impreuna cu EL, au crezut ca am venit la intalnire cu an alt barbat de mana:)).
In fine cand am ajuns sau linistit si-au dat seama ca era vorba de alta persoana.
Am dat mana cu el pentru a face schimb de cunostinta, tin minte si acuma si ma trec fiorii, era intro seara de septembrie nu foarte rece, insa in momentul cand ma strans de mana ma strans ferm dar tot odata gingas de parca nu ar mai fi vrut sa imi dea drumu.
Am mers la restaurant unde ma facut sa rad intruna, si nu radeam prosteste ci radeam pentru ca stia bancuri foarte bune, abia atunci la a doua intalnire am simtit o chimie foarte puternica intre noi si parca ne completam reciproc in cuvinte ca si cum ne-am fi stiut de o viata.
Dupa care a urmat o plimbare prin parc iar prietenii nostri au considerat ca si-au incheiat misiunea si au plecat.
Am ramas singuri si timp de 5 minute nu am vorbit absolut nimic ci doar ne-am privit unul in ochii celuilalt, de aici si vorba (ochii sunt oglinda sufletului),la noi chiar a functionat, din clipa aceia am simtit ca el poate fi un potential barbat alaturi de care mi-as putea petrece toata viata.
Am facut schimb de nr de telefon, am aflat si faptul ca era cu 10 ani mai mare ca mine in momentul ala sa facut o liniste totala intre noi, clipa in care amandoi am meditat daca e bine, daca va functiona relatia, cum ar putea decurge.
Datorita prejudacatilor avem momente in viata care ne impiedica sa ne aruncam cu capul inainte, fara a reflecta asupra consecintelor si siutatiilor care vor veni.
Pret de cateva secunde amandoi am reflectat si am ajuns la aceeias concluzie, ca o sa fie bine sau nu, nu avem ce pierde, doar ce invata.
Si uite asa am inceput sa iesim impreuna seara de seara in plimbari si in descoperirea unui pe celalalt.
Avand in vedere ca sunt o fire curioasa si insetata de cunoastere la fiecare pas de orice, inclusiv de a cunoastea latura umana in esenta sa si de a descoperi cel mai ascuns coltisor al sufletului omului, fara a fi agasanta desigur, dar mai ales avand in vedere ca sunt o fire foarte intuitiva, mi-am facut curaj si am deschis acel subiect delicat cu privire la fosta sa relatie.
Dupa care se vedea ca desi se simtea minunat cu mine, inca nu reusea sa inchida relatia cu trecutul si nu neaparat cu persoana in cauza.
Si l-am intrebat ce sa intamplat, daca poate si e dispus sa imi povesteasca.
Spre surprinderea mea, mi-a povestit ce sa intamplat, ceia ce la facut si sa planga.
Fapt, care pe mine ma impresionat foarte mult, pentru ca putini barbati au curajul sa se descatuseze in fata unei femei.
Avand in vedere simtul matern foarte dezvoltat pe care il am,l-am luat in brate si i-am promis ca va dura un timp pana cand ranile se vor cicatriza complet, insa cu siguranta tipa respectiva nu il merita absolut deloc si ca nu merita absolut nimic din ceia ce el ia oferit pe parcursul a 8 ani de zile.
Sincera sa fiu nu am simtit mila fata de el si nu as putea sa simt mila fata de cineva.
Pentru ca mila este cel mai urat sentiment pe care il poti oferi, este mai josnic si de cat ura, atunci cand simti mila si oferi mila persoanei din fata ta, nu il faci decat sa se simte inferior si asta nu e placut nimanui.
Insa ceia ce am simtit in momentul respectiv a fost provocare, provocarea de a il face pe El sa se impace cu trecutul si sa treaca in urmatoarea etapa a vietii sale, complet nou deschis spre o alta iubire indiferent ca eram eu acea iubire sau nu.
Si asa sau desfasurat luni bune din viata noastra, in care doar am discutat ne-am descoperit, redescoperit, invatat, modelat unul pe celalalt.
Provocarea a fost dubla pentru noi si tripla pentru mine deoarece, avand in vedere ca toata lumea din jurul nostru inclusiv parintii erau plini de prejudecati legate de diferenta de varsta, generatie, mentalitate, statut (el cu facultatea terminata si un job stabil, bine platit, eu doar la liceu) nimeni nu oferea sansa de macar 10% relatiei noastre.
Insa pentru noi asta a fost un impuls si mai mare iar ceilalti din jurul nostru nici nu existau si parca nimeni nu ne putea opri din setea de cunoastere a unuia fata de celalalt.
Bineinteles ca urmat si pasul urmator dupa 6 luni, el fiind primul barbat din viata mea, a fost intelegator si mi-a acordata toata intelegerea de care aveam nevoie, cu multa rabdare si tact din partea lui, pot spune cu tot sufletul ca am fost una dintre cele mai norocoase fiinte din lume.
Pentru ca experienta primei noptii de dragoste a fost una frumoasa si nu traumatizanta asa cum auzeam mereu in jurul meu.
A fost mirific asa cum consider ca ar trebuie sa fie pentru fiecare fata in parte, si nu as putea regreta vreodata ca am facuta acest pas, pentru ca l-am facut pregatita fiind atat psihic cat si moral si fizic.
A u urmat 3 ani si jumatate de relatie fiecare la casa lui in care am avut parte de momente unice, frumoase dar si de mici certuri care se terminau dupa 5 minute cu o impacare minunata.
Am hotarat dupa 4 ani sa ne mutam impreuna pentru a vedea cu functionam ca un cuplu 24 din 24 de ore.
Provocare a fost pentru noi un mod de a ne tine mereu in priza, ce nu ne dat voie se ne plictisim.
Curiosa a fost acea perioada deoarece contrar asteptarilor tuturor pe noi ne sudat si mai mult, desi ne petreceam si mai putin timp impreuna.
Eu eram la servici si incepusem si facultatea, pentru el era serviciu, de multe ori se intampla sa ajung acasa si el sa doarma sau invers.
Si uite asa cautarea noastra era mai intensa pentru ca in loc sa ne reprosam faptul ca nu mai avem timp unul de celalalt, momentul cand evadam din tot ce insemna servici si facultate erau clipe de aur pentru noi, erau momente asteptate si intens dorite.
Iar cand in sfarsit am spus ca apele sau mai linstit, lucrurile functionau in regula intre noi, programul era cel stabilit, mai reuseam si noi se ne petrecem un weekend intreg impreuna a venit surpriza.
Era ziua mea, schimbam prefixu, ne pregateam intens de petrecere, el pleaca spunand ca are treaba, ma suna si ma intreaba ce inel vrei dar fara vreo mentionarea aparte avand in vedere ca mai primisem inele de la el.
A venit acasa inainte ca invitatii sa soseasca si mi-a pus intrebarea VREI SA FII SOTIA MEA?
Si bineinteles ca raspunsul meu a fost unul pozitiv deoarece, noi ne-am dorit si am stiut ca relatia noastra sa va concretiza cu o casatorie.
Si nu regret nici unul din pasi facuti pana acuma deoarece noi avem o pilda a noastra pe care ne-o repetam din cand in cand si suna ca as:
El imi spune mie TU ESTI INGERUL CAZUT DIN CER SPECIAL PENTRU MINE.
Iar eu spun TU AI FOST SI ESTI PROFESORUL VIETII MELE.
Si din nou si de la capat au inceput nou set de treburi ce necesitau timpul nostru, pregatirile de nunta ce ne-au tinut in priza o buna parte din timp.
Pentru ca intr-un final sa ajungem la altar, si uite asa se face un an de la casatorie si noi tot impreuna calatorim, fara a regreta vreun moment pasul facut.
Si orce ce ar fi sa vina eu iau asa cum vine cu bune sau rele, momente frumoase sau pline de greutati, le accept pe toate si le iau cu mine in calatorie, chiar daca bagajul e mai greu cu mai multe cunostinte.
Andreea povestea asta nu am spuso intamplator, ci pentru ca contra cara cele spuse intr-un articol de tine, si anume nu il luati pe primul venit, el nu a fost primul venit in viata mea.
CI A FOST SINGURUL CALATOR DIN VIATA CU CARE EU MI-AM DORIT SA IMI IAU ZBORUL.
Va pup dulce, Ramona
Salut Andreea!
Felicitari pentru consecventa cu care muncesti pentru ca noi, femeile, sa perseveram in autocunoastere si in seductie. Am o megarugaminte la tine. Crezi ca ti-ar surade sa dedici un raspuns sau chiar poate un material viitor tipoligiei AMANTEI?
Cunosti cu siguranta aceasta paradigma – a femeii CELEILALTE. Eu sunt aceasta femeie. Care are ce trebuie ca sa suceasca mintile, dar nu are ce trebuie ca sa fie dorita pentru “casa”, relatie, copii, etc.
Fara intentie dar fara exceptie atrag de fiecare data un barbat deja “luat”, daca nu insurat, atunci sigur intr-o relatie si inca una trainica (pe care inteleg ca nu intentioneaza sa o rupa pentru ca sa inceapa o alta cu mine, desi intentioneaza sa ma pastreze pentru… sa-i zicem bucuriile vietii).
Nici o femeie cred ca nu-si doreste sa fie AIA care il desparte de iubita, sau mai rau, de familie. Departe de intentia mea, daca as fi sincera pana la capat ti-as spune ca am primit de la viata exact ce am cautat: eu nu am cautat relatie, eu am cautat intotdeauna AMANT. Sunt cea iubita, mereu in prezent, dar nu sunt cea la care se intoarce acasa. Vine un moment in viata unei femei cand te intrebi de ce se repeta aceasta placa…
Este si o piesa frumoasa in acest sens, de Nina Simone – The Other Woman. Sunt convinsa ca ma vei intelege. Iti multumesc mult,
O femeie
Totul a incept in seara de Craciun . Eram in satul bunicilor unde obisnuiesc sa imi petrec sarbatorile. In fiecare an se aduna oamenii in centrul satului intr-un camin unde se asculta colinde, se canta si se simte droagostea, caldura si bucuria specifica sarbatorilor. Undeva intr-un colt de camera, se afla el.. un om tacut, un mister plutea in jurul lui.. am simtit o atractie puternica dar faptul ca sunt timida ma facut sa pastrez distantza. Frumos a fost cand am observat ca se apropie din ce in ce mai mult de mine.. pana cand a ajuns la mine si sa prezentat. Eu eram .. extrem de incantata (dar tacuta) .. se vedea acea bucurie pe chip si acea stralucire in ochii .. se simea emotia in vocea mea. O melodie lenta incepuse si ma invitat sa dansam. A fost romantic, ne-am tinut in bratze, il simteam ca e incantat, simteam acea emotie fantastica. Apoi a trabuit sa plec pentru ca se facuse tarziu. Nu am facut schimb de numere de telefon nici de adrese de mail.. nimic de genu. Nu ne-am mai vazut 2 ani in care am stat cu gandul la el. Un strain pana la urma as fi putut spune. Mi-a furat inima in 3 minute printr-un dans si o imbratisare. Nu am stat deloc impreuna, nu am vorbit nimic .. deloc. 2 ani nu ne-am mai intalnit desi am incercat sa dam unul de altul. Dupa 2 ani ne-am regasit intr-o seara calduroasa de vara. Faza e ca nu ne-am recunoscut deloc. Ne schimbasem mult (fizic). Dar simteam din nou o atractie pt un necunoscut care dupa cateva minute mi-am dat seama ca e acelasi. A venit din nou la mine si sa prezentat fara sa isi dea seama ca sunt aceasi persoana. Deabia dupa ce ne-am reauzit numele ne-am dat seamana ca de fapt.. :”stii? acu 2 ani … de Craciun .. oo da.. ce fain.” .Am vorbit cu el si am inceput sa ne cunoastem, mi-a povestit ca in ultimii 2 ani nu a avut relatii, ca nu simtea nevoia sa fie cineva langa el, sa deschis in fatza mea mi-a povestit lucruri pe care nici cel mai apropiat perieten al lui nu le stie. A fost frumos sa aflu ca si el a ramas cu gandul la acea seara, acel dans, acea melodie, si acea atmosferan magica. Vorbeam toara ziua prin mesaje, seara ne intalneam si stateam impreuna pana tarziu, iar cand ajungeam acasa reluam mesajele. Dar era o chestie reciproca. Ma cauta mult vroia sa isi petreaca cat mai mult timp cu mine si eu la fel. Dar a venit momentul in care a trebuit sa plec acasa el ramanand acolo. Asadar este vorba acum de o relatie la distantza . Ne completam perfect, desi a trecut destul timp de cand suntem impreuna ne simtitm la fel de atasati unul de celalalt ca in prima zi. Acum vorbim mai putin la telefon in ideea in care nu mai stam toata ziua cu telefonul in mana scriind mesaje. El are viata lui acolo, prietenii lui, merge la fotbal, se distreaza, lucreaza sta si cu mine, iar eu la fel am serviciul meu, am ocupatiile mele, cursuri de desen, teatru, dansuri etc. Ne vedem o data sau de doua ori pe saptamana, stam cateva ore impreuna dar acelea sunt mereu de neuitat. Vorbeste mult despre viitor, imi povesteste dorintele lui, faptul ca ar vrea sa fie langa mine mereu si ca ar vrea sa avem 2 copii (lucru care pe mine intr-o oarecare masura la inceput ma speriat pt ca nu ma gandesc la asa ceva acum) .. dar o iau ca pe o joaca, un vis care poate la un moment dat se va indeplini. Ma vad alaturi de el in viitor. Am stat si m-am gandit la asta si DA! ma vad cu acest om peste mult ani stand impreuna si fiind la fel de fericiti si de impliniti ca acum.Am avut probleme de sanatate, a trebuit sa trec printr-o operatie dar el a fost acolo langa mine zi de zi ora de ora.. nu ma lasa niciodata singura nici cand dormeam era acolo pe scaun langa mine imi aducea mereu ce aveam nevoie, ma inveselea, ma incuraja, imi mentinea moralul ridicat si in general reuseste sa ma scoata pana si dintr-o stare de nervi. Ma face sa rad, ma protejeaza. E omul potrivit la locul potrivit. Ma intrebat si daca mi-ar face placere sa fiu sotia lui in viitoar si i-am zis da. In mintea lui suntem deja casatoriti, urmeaza doar “momentul cel mare” in care se va oficializa asta uniune a sufletelor si desigur actele,
Roxana, sunteti doua suflete frumoase si va sunt alaturi in aceasta frumoasa calatorie. Astept invitatia la nunta. Povestea voastra de iubire participa la concursul nostru.
Succese si multa iubire! Te imbratisez!
Dar pdf-ul unde-i?Andreea draga, 87 min e ENORM!!!!Cat un film.N-ai vrea sa stii ce anume prefer sa vad, filmuletul tau sau un FILM adevarat…Sincer, n-am rabdare iar timpul meu chiar conteaza.Si eu sunt din cei care prefera sa citeasca , si evident ca nu numai eu!Materialele video sunt cu atat mai bune cu cat sunt mai scurte!Si asa articolele de pe site-uri sau bloguri ba chiar cartile sunt destul de “diluate”!Mai bine mai multe articole scurte decat unul lung de tot.Poate unele chiar au timp…sau n-au altceva de facut ;multe insa nu.E bine sa respecti timpul altora.Sper sa vezi astea la modul constructiv…succes in continuare.
Draga Delia ,
Imi permit sa raspuns in locul Andreei , pentru ca o apreciez enorm si simt ca acest comentariu rautacios nu isi are locul aici . Tu singura afirmi ca e bine sa respecti timpul altora . Ei bine cu timpul ei cum ramane ? Isi dedica mult timp si pune suflet in ceea ce face ca sa ne ajute pe noi . Raspunde fiecarui comentariu si le citeste pe toate . Isi impartaseste experienta ei cu noi si ne ajuta . Sincera sa fiu daca vrei altceva , nu urmarii videoclipurile si gaseste ceva pe gustul tau . Dar nu scrie astfel de comentarii rautacioase .
Cu drag ,
Adelina
Iti inteleg nemultumirea si pe viitor o sa te multumesc cu materiale mai scurte. Timpul e pretios pentru toata lumea si cine cauta sa-si schimbe viata “pierde” si cateva zile, saptamani, luni urmarind un program care te duce aproape de ceea ce-ti doresti. Iti doresc succese si multa iubire!
Nu caut sa te critic, insa vreau sa stii ca internetul nu obliga accesarea uneia sau a alteia dintre pagini, esti libera sa vizionezi sau sa citesti ceea ce consideri tu constructiv pentru tine si time efficient, eu consider insa, si cred ca nu ma insel, ca Andreea posteaza articole si filmulete foarte la obiect, in care toate femeile se regasesc si chiar daca intuitiv stim ca suntem intr-un fel sau ca actionam intr-un anume mod, totusi cand reusesti sa primesti confirmari prin experiente altora, reusesti sa gasesti un punct de sprijin, adesea serveste foarte tare sa te identifici cu experientele altora, te intaresc, te fac sa vezi ca si tu ca si altele te confrunti de fapt cu normalitatea pe care trebuie sa o imbunatatesti dupa bunul tau plac.Mai mult decat atat, pentru ca o cititoare sau o persoana care acceseaza astfel de pagini sa poata sa traga concluzii, sa se identifice, sa invete, etc….nu se poate comprima in 3 idei…e nevoie de relatari, de exemple,,de mers din aproape in aproape si de aici faptul ca implica un timp mai mare, dar per total eu cred ca scurteaza din timpul in care suntem confuze, pentru ca noi femeile avem tendinta des sa ne torturam cu intrebari la care se pot gasi raspunsuri foarte usor prin experientele altora, bineinteles fara a exclude faptul ca fiecare om si fiecare relatie este unica, insa exista o traiectorie comuna si e bine sa tinem cont si de ea…sper ca nu te-am suparat, nu ma consider in masura sa critic pe nimeni sau sa dau sfaturi, cel putin nu sfaturi avizate, insa personal am agreat ceea ce Andreea incearca sa faca…
Multa intelepciune si intuitie feminina va doresc…..astea pot imbunatati viata de cuplu destul de mult!
Buna Andreea. Azi mi-am facut timp si am urmarit materialul pe care l-ai facut cu prietena ta. Sunteti doua femei frumoase si fericite, asta emanati. Ma bucur ca v-am cunoscut, chiar si prin intermediul materialelor video.
As vrea sa iti povestesc si eu cea mai intensa relatie a mea, relatia pe care o am in prezent.
Eu am fost cea care a pus ochii pe el si incet incet am reusit sa il atrag in discutii, pana in punctul in care am decis sa incercam sa avem o relatie, chiar daca suntem colegi de facultate.
Am intrat in relatie usor neincrezatoare, nu credeam ca va dura, dar am crezut ca nu am nimic de pierdut. La inceput eram ma consideram libera, faceam ce vroiam, ne plimbam, ma simteam bine si nu incercam sa par altfel decat sunt.
Si asa s-a indragostit de mine, intr-un timp relativ scurt. Eu nu il iubeam dar simteam iubirea lui. Incetul cu incetul m-am indragostit si eu de el, dar in acelasi timp am gresit. M-am lasat mai moale, mai docila, disponibila, fragila. M-am schimbat, nu mai eram asa cum m-a cunoscut. Si ne-am despartit 3 saptamani, pentru ca el nu mai simtea acea emotie pentru mine.
Ce am facut eu in aceste 3 saptamani? 2 zile am stat in casa, singura, am meditat, am analizat si am inteles ce am gresit. In perioada urmatoare am iesit, m-am distrat, m-am afisat frumoasa si fericita. Iar el nu se astepta sa ma vada asa entuziasta.
Norocul meu a fost ca suntem colegi de facultate si am avut cum sa ma intalnesc cu el si sa ma observe. Asadar, eram eu de la inceput, asa cum m-a cunoscut, eram vesela, cochetam subtil cu colegii mei, vorbeam la cursuri, ma puneam in evidenta, nu imi era frica.
In acea perioada am descoperit filmul The Secret, asa ca stiam ca daca voi fii fericita, asta voi atrage. Si l-am atras inapoi, m-a dorit iar, m-a curtat si am ajuns iar impreuna.
De atunci te-am descoperit si pe tine, m-ai ajutat sa ma dezvolt ca femeie si stiu ce trebuie sa fac sa ma iubeasca si sa il iubesc si eu.
Relatia mea merge din bine in mai bine, si sper eu sa ajung si la altar.
Sunt fericita si fericirea mea se datoreaza, intr-o oarecare masura, povestilor tale si blogului tau. Sunt o femeie mai puternica. Multumesc. Sper sa intru si eu in cursa pentru una din bursele tale.
Te imbratisez!
Esti o femeie frumoas si calda si-un barbat n-are cum sa nu se indragosteasca de tine. Ai totul in tine! Si eu sunt langa tine ca sa grabim pasii lui spre Altar. Si eu sper ca povestea ta sa castice bursa la cursul Din Pat la Altar. Te imbratisez cu drag!
Ciao Andreea,
Foarte buna ideea cu acest curs, multe femei au nevoie de asa ceva!!
Eu m-am tinut tare in fata lui la inceputul relatiei. Nu il cautam aproape deloc, il refuzam din cand spunandu-i ca am planuit o iesire cu fetele,prietenii, ca ma duc in weekend la matusa mea; faceam toate aceste lucruri pentru a nu ma atasa de el si din frica de a nu suferi in cazul in care el s-ar debarasa de mine . Totul a fost foarte frumos, imi spunea ca nu stie ce i-am facut, ca se gandeste numai la mine, ma cauta, imi aducea ciocolata ( imi place foarte mult), facea planuri pentru vacante, imi spunea planurile lui de viitor, cum visa sa emigreze iar eu sa il urmez dupa ce terminam facultatea.. Totul a fost foarte frumos timp de 5 luni, dupa care eu m-am hotarat sa ma implic si am inceput sa il caut mereu, sa ma spovedesc ca la cea mai buna prietena, sa ma crizez ca nu ma suna in pauze ( era profesor de sport ), si multe alte faze de acest gen. Dupa o luna si jumatate, a cerut o pauza si pauza a fost. A rupt toate legaturile cu mine, nu m-a mai sunat, a devenit invizible pe mess…iar eu nu intelegeam ce s-a intamplat de s-a produs ruptura.
Acum, dupa ce am citit articole pe site si am urmarit secventele video imi dau seama cat de mult am gresit cand am crezut ca implicarea mea inseamna sa rasuflu in ceafa lui. Dar, tot raul e spre bine, pentru ca asa ti-am descoperit site-ul, iar acum am ocazia de a ma perfectiona in seductie.
Multumesc
am si eu o intrebare:).
Tu ce ai face daca te-ai indragosti de un barbat care fie este in alta relatie fie nu te place mai mult decat ca o colega?
I-ai marturisi ce simti doar ca sa te linistesti sau ai astepta sa treaca indragosteala si sa ramai amica cu el?
Puppp mult din capitala:)!
Un barbat daca vrea o femeie o vrea acum si sigur nu m-as pune sa-i spun ce simt, poate l-as evita o perioada sa vad daca-mi cauta prezenta si daca nu ma urmeaza sia bordeaza merg spre un barbat care ma apreciaza si curteaza. Barbatii sunt vanatori si vaneaza! Chiar daca noi ii fixam inainte de a se apropia..:-) Succes si iubire!
O poveste de dragoste care mi a ramas intiparita in mine a fost ,de fapt ,o aventura de o noapte ,care reprezinta pentru mine unul dintre cele mai frumoase momente petrecute alaturi de un barbat.Dupa multe esecuri cu implicari emotionale, am luat hotararea sa traiesc clipa…totul a inceput cu o conversatie pe facebook ,apoi ne am intalnit ,am luat masa si am mers la el pentru a vedea un film ….un film in care nu m am gandit la consecinte ,nu am mai avut prejudecati,niciun fel de inhibitii ,dar totusi un film cu final trist deoarece nu mai tinem legatura inca de atunci…Tot ce am invatat atunci este ca eu contez mai mult decat oricine si ca mai bine regret ca am facut ceva ,decat ca nu am facut ….si pana acum nu am niciun regret ceea ce va doresc si voua…Pupici
Mai fetelor, o aventura de o noapte NU e o poveste de dragoste.
Un “prieten cu beneficii” NU isi doreste cu voi mai mult decat sex.
Un tip care NU va suna -> NU va vrea.
Un tip care NU va cauta NU va vrea.
Un tip care va spune verde in fata ca nu va mai vrea, tot nu va vrea.
De ce e atat de greu sa va prindeti de chestiile astea ? Nu reusesc sa inteleg.
Foarte fain,bravo Andreea,sunt multe lucruri de care trebuie tinut cont atunci cand vrei sa seduci barbatii si ca acestia sa isi rupa gatul dupa tine ,iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru noi,iar invitata ta de azi,diana, este o draguta
Buna Andreea.Nu ii genul meu sa povestesc la multa lume despre viata mea,dar ti-am citit foarte multe articole,si unele dintr-e ele chiar mi-au pus capac.Acum ceva timp am cunoscut un baiat ,ok pana aici totul si frumos.Ne intalneam foarte des si ne intelegeam chiar foarte bine si chiar am avut sa zic ,,o relatie,, cu el,dar pentru mine nu a fost ceva serios.La inceput ii spuneam absolut tot ce ma deranja si puteam sa vorbesc cu el despre orice, pana cand am inceput sa-l vad mai mult decat ca pe un amic.Incetul cu incetul am inceput sa tin la el si sa ma indragostesc de el m-ai ales de felul lui de a gandi si de om.Nu am vrut sa afle desprea asta pentru ca nici macar nu aveam curaj sai spun.Am incercat sa-mi indepartez sentimentele fata de el si intr-un final chiar am reusit.Chiar eram convinsa ca nu m-ai simt nimic pentru el, si in urmatoarea secunda cand am inceput iara sa ne intalnim a revenit iara acel sentiment.Si intro seara i-am zis ca tin la el,si el atunci mi-a zis ca are prietena.Atat mi-a trebuit.Dupa ce a plecat eu am mers si am cumparat niste sticle de vin si am baut de suparare pana cand m-am intalnit din nou tot in acea seara cu el.Eu normal eram beata si am inceput sa plang si sa-i zic pur si simplu tot ce aveam pe suflet de la A la Z. A trecut asta, si-n schimb el se racise cu mine ,vorbea sec,nu ma m-ai suna intruna cum facea inainte pur si simplu nu ii mai pasa nimic.Eu am plans nopti intregi,dar de fiecare data a doua zi eram fresh de parca nu s-ar fi intamplat absolut nimic ,eram cu zambetul pe buze,dar inima imi era sparta in mii si mii de cioburi.Nu trecuse mult timp si iara incepuse sa ma caute,el trecuse peste in schimb eu nu.Am lasat de la mine,l-am ascultat tot timpu,i-am dat sfaturi,l-am ajutat, pur si simplu i-am fost alaturi cand alti i-a intors spatele.Dupa scurt timp prietena lui plecase dincolo,el normal ca orice baiat distractie,bautura,fumat si alte cele,si a inceput din nou sa ma atraga in plasa lui.Am avut un sfarsit de vacanta de neuitat pana azi. Eram la scoala si trebuia sa ma vad cu el sa-i dau un CD trebuia sa ne vedem de dimineata si el nu a mai putut,si atunci ne-am intalnit mai de dupamasa, si eu am fugit repede de la ore pt el.Totul bine pana aici,pana cand….l-am vazut cu prietena lui ca se indreapta spre mine.In acel moment picioarele mi sau inmoiat si i-am dat repede CD si am plecat cu lacrimi in ochii.Am ajuns in clasa ,si prietena mea cea mai buna a vazut ca nu ii ceva in neregula cu mine si ma intrebat cum a fost,si i-am zis ce am patit.Doua ore mai aveam de stat la scoala si tot incercam sa ma abtin sa nu plang, chit ca mai curgea cate o lacrima pe obraz.Acum stau in pat si ma gandesc cu ce am gresit eu,si de multe ori zic ca sunt proasta pentru ca sunt prea sufletista si sunt simplu de influentat.Am uitat sa-ti spun ca acest baiat este mai mare decat mine cu 9 ani si nu am avut niciun fel de relatie mai intima cu el.As vrea foarte mult sa-mi spui si sa-mi sugerezi sa-mi dai un sfat ce sa fac mai departe te rog foarte frumos pentru ca eu una nu mai stiu. Iti multumesc mult .Te pup :*
Mi-ar fi placut sa am parte de sfaturile astea acum multi ani, in fine bine ca mi-ati punctat ca cel mai important e sa am grija de mine.
Am nevoie de experientele astea ca sa ma redefinesc.
Pentru noul tau stil de viata
136 comentarii la "Descopera cum arata planul de seductie al unei femei atragatoare"
Inapoi 1 2 3 4 Inainte-
Anna
June 28, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Anna
June 28, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Victoria
June 28, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
raul andrei
June 28, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Alexandra
June 28, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Loredana
June 28, 2011
-
Andreea
June 29, 2011
-
Alina
June 30, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Alina
July 5, 2011
-
Alina
July 6, 2011
-
RAMONA
June 30, 2011
-
O femeie
June 30, 2011
-
Roxana
July 1, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Delia
July 1, 2011
-
Adelina
July 1, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
Georgi22
August 24, 2011
-
IULIA
July 2, 2011
-
Andreea
July 2, 2011
-
cristina
July 4, 2011
-
lilisor
July 7, 2011
-
Andreea
July 7, 2011
-
lilisor
July 7, 2011
-
anda btx
July 12, 2011
-
Butterfly
August 3, 2011
-
ioana
July 14, 2011
-
Marlenne
August 9, 2011
-
simona
August 19, 2011
-
Andreea
August 20, 2011
-
Claudia
September 13, 2011
-
Mihaela
September 18, 2011
Inapoi
1
2
3
4
Inainte
Buna Andreea, Diana! Super, materialul! Abia acum imi dau seama ca sunt la nivelul cresei la ai mei 34 de ani, pentru ca niciodata nu am mai auzit ceva asemanator. Mi-i si rusine sa recunosc ca desi am fost casatorita timp de 7 ani, dar nu am stiut niciodata ce e aia o relatie frumoasa cu un barbat, mai ales ca gratie educatiei primite de acasa sotul meu a fost primul barbat din viata mea… Puteam sa mor proasta daca nu va intalneam pe voi…….:) Mai ales cand imi dau seama cate am pierdut si cate puteam sa am. Va multumesc mult pentru curajul de care dati dovada si pentru munca grea pe care o faceti pentru noi femeile…… Cu parere de rau, eu desigur ca nu voi castiga nici un concurs, din motiv ca nu am mai construit o relatie frumoasa pe termen lung ….. cu exceptia unei singure, dar care a fost superba numai 2 saptamini, in rest tot ce a fost dupa nu a mai fost sa fie……
Cu doamne ajuta mai departe, asteptam cu maaaaare nerabdare materialele ce vor urma.!!!!!!
Anna, povesteste-ne despre cele doua saptamani, cum a fost si de ce n-a functionat ac sa putem sa schitam impreuna un plan pentru ceea ce urmeaza. Te puup!
P.S. Pot scrie un material bunisor despre cea mai strasnica relatie traita candva si cum nu trebuie sa traisca nici o femeie din lume, nici chiar cea din Africa!
Aici pot sa fiu de folos 
Hai Anna, te astept cu noutati!
Buna Andreea… te admir foarte mult, si ma bucur ca te-am gasit, esti extraordinara!
Pe linga asta,as vrea si eu sa-mi exprim gindurile, printr-o poveste de dragoste,pe care am trait-o la o virsta frageda, o virsta a inceputului de drum.Acum am 21 de ani,deci inca nu am mare experienta, insa ce am trait eu mi-a deschis ochii si m-a incintat prin puterea pe care o poate crea o relatie sanatoasa.
O dragoste cu suisuri si coborisuri, care s-a “intins” pe parcursul a 2 ani, timp in care am reusit sa adun in mine toate sentimentele posibile, de la pozitive la negative. Dar acum,admit cu sinceritate, ca nu regret nimic. Nu imi pare rau nici ca s-a incheiat, caci datorita lui eu am cunoscut pasiunea, am cunoscut iubirea si emotiile unei relatii autentice. El a fost cel care mi-a deschis poarta lumii,intr-un fel, eu fiind cea care, mai departe deja, imi vad singurica de drum. Desi, pastrasem ranchiuna o perioada, acum realizez insa cita recunostinta ii port, cunosc fete care la aceeasi virsta cu mine, nu au simtit ceea de ce am avut eu parte, si tinjesc dupa o astfel de relatie. Pentru ca intradevar, dincolo de suferinte, a fost o relatie uimitoare, o relatie in care ne-am completat reciproc, in care deciziile erau luate impreuna, in care fiecare isi avea rolul sau,si nu era doar unul care domina.
Au fost momente frumoase, in care am daruit si am primit foarte mult, si am de gind sa pastrez in mine doar aceste momente, pentru ca fiecare despartire atrage dupa ea si clipe de groaza, clipe in care te pierzi, nu mai vrei sa continui, iti pare ca toata lumea ta era el. Dar apoi,te trezesti si vezi, ca viata continua, cu sau fara el esti tot TU,cea care are in miini propriul destin, si care poate sa faca ce vrea, pentru ca fiecare alegere ii apartine.
Recunosc, inca imi fug ochii dupa barbati care ii seamana, dupa atitudinea pe care o avea in relatie, dupa felul in care ma facea sa ma simt. Dind asta la o parte insa, sunt fericita caci imi dau bine seama, ca fara el, nu imi aparea in mine dorinta de dezvoltare personala, ambitia de a merge inainte si a depasi greutatile, puterea de a actiona.
Cred intradevar ca tot potentialul din noi, merita dezvaluit si apreciat, merita dezvoltat si aratat lumii intregi.
O femeie adevarata, stie ce vrea, actioneaza si nu se lasa depasita de suferinta, ba din contra incearca sa invete din ele si isi cauta de drum mai departe!
Povestea mea de dragoste a fost cuprinsa si de invidie, gelozie si posesivitate….in acel moment am simtit ca se pierde, am incercat sa lupt dar mi-am dat seama ca e in zadar. De aceea l-am lasat sa plece si nu regret. Eu ma maturizez iar o data cu aceasta maturizare descoper in mine calitati deosebite, care o sa ma ajute enorm!
Iti multumesc tie ca iti faci timp pentru noi!
Victoria, ai procedat excelent, cand te abtii sa iubesti iti pierzi si puterile. Cel mai rau lucru in viata este sa nu poti sa te indragostesti. Nu regreta ca ai simtit, regreta cand eviti sa simti.
OPovestea ta a intrat in concurs. Te puup!
Buna Andreea si felicitari pt cea ce faci , cred ca e un mare pas in viata fiecaruia sa putem auzi situatii traite de alte cupluri in care putem mai mult sau mai putin sa ne transpunem. Tin la fel sa o felicit si pe invitata ta pe care o consider una dintre cele mai inteligente si interesante femei . Legat de discutia voastra cred ca vremurile au un impact f mare in majoritatea relatiilor si aici ma refer la faptul ca tehnica ne permite sa aflam orice despre oricine imediat si asta reduce cu mult viata unei relatii,parerea mea . La fel cred ca in viata sunt momente cand trebuie sa intri intr o echipa si dupa ce ai intrat in ea sa joci pt acea echipa indiferent de “ofertele sau oportunitatile ” care iti ies in cale la fel si de factori externi care vor influenta tot timpul o relatie ,negativ sau pozitiv. .Traim niste vremuri ciudate in care oameni ne fac rau nu pt ca vor asta ci doar pt ca au posibilitatea de a o fece si le este gratuit iar noi avem ca instinct primar faptul de a vedea drama in orice asa ca de putine ori trecem prin filtrul mintii motivul pt care cineva din exterior , de f multe ori necunoscut, vine sa ne faca noua un “bine” a ne spune noua secrete iar noi normal ca suntem tentati sa ascultam cu gandul ca doar vom asculta si dupa normal ca orice va incepe sa ne macine si ca orice lucru nevindecat are tendinta sa reapara.
Cred ca unul dintre cele mai inportente lucruri e sa faci echipa cu partenerul tau si ca in momentul cand ai hotarat sa faci acest lucru orice lupta sa o duci de la distanta si sa poti separa echipa de lumea exterioara.
Multumesc
Raul,
Daca nu credem in iubire nu ne mai ramane nimic de trait. Ce bine ca exista barbati frumosi ca tine.
Succese si multa iubire!
Buna Andreea,
Cea mai intensa poveste am trait-o alaturi de un barbat care m-a cucerit atat prin fizicul lui cat si prin felul lui de a fi.Ne am cunoscut in urma cu 3 ani, printr-un prieten comun, insa a fost o intalnire fugitiva, pret de cateva minute.Ma intalnisem cu prietenul meu pe strada si el era insotit de barbatul care mai tarziu avea sa imi devina iubit.Ne-am reintalnit dupa 1 an, intre timp el plecase din tara iar eu plecasem din oras, la facultate.Reluasem legatura printr-un site de socializare, pe care m-a gasit intamplator.Insa nu avea nici poza cu el la profilul lui ( avea poze cu peisaje) si nici numele lui nu aparea.Mereu primeam commenturi la pozele mele de la el, insa eu nici nu banuiam ca e el.Intr-o zi mi a dat un comentariu din care reiesea ca ne cunoastem.Atunci i-a dat mesaj, si l am intrebat cine este….mi a spus si de atunci am tinut timp de cateva luni legatura pe internet.Nici vorba de o relatie, vorbeam ca niste preieni, desi instinctul meu imi spunea ca ma place.Intr-un final, a venit in tara, ne am revazut, si a fost o chimie foarte mare intre noi.Ne completam perfect, era genul de barbat pe care il vroiam langa mine.Singura nepotrivire dintre noi era faptul ca el era o persoana foarte religioasa, acest lucru provenind din copilarie, transmis de familia lui.Eu sunt o persoana care crede in Dumnezeu si atat.Nu sunt genul care sa merg la Biserica, decat daca simt nevoia sa merg, nu sunt genul de femeie care sa aiba un comportament umil sau care sa ia de bun tot ce zice un om, doar pentru ca acel om este preot..La inceput nu am acordat o prea mare importanta acestui lucru, insa, cu cat trecea timpul, cu atat mai tare voia sa ma schimbe.Nu imi impunea sa fac ceva sau sa fiu intrun anume fel, dar cand aveam discutii despre religie si imi asculta punctul de vedere, simteam o raceala dupa terminarea discutiei, era vizibil deranjat de faptul ca nu am aceleasi pareri ca si el, desi eu mereu sustineam ca fiecare are libertatea de a alege si de a crede ceea ce vrea.Pentru el, cine nu era cu el din punctul asta de vedere, era importiva lui.
Am hotarat amandoi sa punem punct relatiei, desi intre noi era o foarte mare atractie in plan sentimental si sexual, insa modurile noastre de viata din punct de vedere religios nu aveau puncte comune, si nici unul dintre noi nu putea sa faca un lucru pe care nu il simte, doar de dragul celuilalt.
Am invatat ca intr-o relatie nu conteaza doar chimia dintre parteneri ci si conceptiile de viata.Chiar daca intr-o anumita masura ele coincid, dca undeva exista o ruptura, ori se dau unul dupa celalat, ori vor fi mereu certuri pe aceasta tema.De asemenea, am invatat importanta comunicarii, de ce trebuie sa stii dinainte daca omul de langa tine are aceleasi idei si conceptii ca ale mele,sa vad dinainte ce conceptii si ce fixatii are, sa vad daca pot convietui cu ele, sau daca “m-as lega la cap fara sa ma doara”.
Am invatat sa cedez la lucrurile la care simt ca se poate ceda, insa sa nu cedez cand vine vorba de felul in care simt sa fiu, sa nu renunt la ceea ce sunt.
Si in final, am invatat ca unul din elementele cheie in relatie este capacitatea unui om de a gandi la plural, si nu la singular, capacitatea de a te punei si in locul celuilalt, si de a vedea si punctul celuilat de vedere, nu doar pe al tau
Alexandra,
Ai invatat sa fii femeie, ai invatat sa-ti deschizi sufletul, ai invatat cum se traieste frumos si te felicit pentru asta! Si povestea ta a intrat in concurs. Te puup!
Povestea mea de dragoste..dragoste la prima vedere, dragoste pasionala..
A inceput de la o poza, o poza pe un site si ulterior mai multe.Arata exact ca “barbatul visurilor mele”, sau cel putin ca imaginea ce mi-o proiectasem in minte pana atunci despre cum ar trebui sa arate barbatul perfect.Ciudat ca din prima clipa cand i-am vazut poza/pozele am simtit ceva legat de el, poate doar atractie fizica poate mai mult, cert e ca am simtit nevoia sa-l cunosc si practic ma vedeam langa el.Cateva saptamani n-am facut nimic, doar ma mai gandeam la el din cand in cand si ma uitam la pozele lui, mi se parea perfect, poate prea perfect, ma atragea totul la el, atitudinea, trasaturile, limbajul corpului..asta pana intr-o seara cand am indraznit si i-am cerut id-ul..mi l-a dat si am inceput sa vb pe mess, mi-a zis ca se considera norocos ca i-am cerut id ul..am tot vorbit si am hotarat ca intr-o seara cand am drum prin zona sa-l anunt, statea la camin.
Si a venit seara respectiva, drum nu aveam neaparat prin zona, da’simteam nevoia sa-l cunosc asa ca am facut sa am drum.
L-am sunat si i-am zis ca in cateva min o sa trec pe acolo, daca e sa coboare.A coborat si m-a recunoscut..am avut aceeasi senzatie ca atunci cand i-am vazut pozele, ca e ceva cu el, ca are ceva aparte, ceva ce m-ar face sa-mi deschid inima in fata lui si sa ma las iubita.Am inceput sa vorbim, sa ne plimbam si ulterior ne-am asezat pe o barca intr-un parc din apropiere,
Usor, usor a trecut timpul si ma gandeam sa plec, am dat sa-l sarut pe obraz, si nici acum nici atunci imediat dupa nu-mi amintesc cine a initiat sarutul, sau poate a venit de la amandoi..nu stiu, cert e sa n-o sa-l uit niciodata, cel mai frumos sarut din viata, felul cum pt cateva secunde n-am mai stiut de nimeni si nimic, cum il simteam si ma simteam pe mine in acelasi timp, cum eram atenta la el si nu stiam de nimic in jur,cum avea mainile in jurul talie mele.Am dat sa plec, m-a mai sarutat o data, de data asta el sigur, simteam cum vroia mai mult, cum parca ii insuflasem dorinta..m-a mai sarutat o data, apoi am plecat..dupa cateva minute primesc msg “saruti bine :>”
Prima impresie..primul sarut..cred ca n-am sa le uit niciodata..felul cum a venit, m-a recunoscut, m-a sarutat, pasiunea si emotiile din fiecare intalnire..cele mai frumoase amintiri legate de barbati.Am mai avut relatii, am mai cunoscut barbati si inainte si dupa el si nici unul nu mi-a ramas intiparit in minte asa si asta din primul moment, din prima clipa cand l-am vazut intr-o simpla poza.
Nu am inceput o relatie cum era de presupus.Sunt constienta ca asta mi se “datoreaza”, n-am avut suficienta incredere in mine sa cred ca pot avea o relatie cu el si ca-l pot pastra, totusi asta se intampla acum 2 ani, timp in care n-a renuntat la mine, m-a cautat, cand era sa vb ne intalneam, ieseam prin parc si ne plimbam, sarutam, simteam tot pt el, atractie, dragoste neconditionata(la inceput eram dispusa sa renunt la el pt o fosta prietena numai sa fie el fericit, sa-l stiut fericit si mi-era de ajuns, asta ca nu ma simteam eu suficient de increzatoare in mine, in prezent cred ca eu sunt cea mai potrivita pt el si ca-i pot oferii toate sentimentele si emotiile pt a devenii un barbat implinit), iubire(am simtit si totusi nu i-am spus-o niciodata).
Ciudat sau nu de la inceput am stiut ce simte, am presimtit ce va face, cum va reactiona, am stiut practic fiecare actiune, era previzibil pt mine, desii pt ceilalti era tocmai contrariul.
Un an mai avem si terminam facultatea amandoi, nu e din Tm, vacanta e plecat, eu la randul meu o sa fiu plecata.
Poate sunt visatoare, poate sunt numai cu el asa, poate o sa ramanem impreuna, poate nu, doar timpul o sa decida asta, si eu, si el in masura in care ramanem cu aceleasi nevoi, dorinte sau ni le schimbam si coincid.Momentan ma dezvolt personal, inca mai caut sa descopar daca intr-adevar “el e”, cred ca mai imi ramane doar sa traiesc si sa experimentez.
Multumesc Andreea pt toate materialele care le faci, apreciez munca ta si felul cum vrei sa ne deshizi ochii, daca pot sa zic asa!Te pup
Loredana,
Frumoasa ta poveste a intrat in concurs. Sa ne auzim cu vesti bune si noi inceputuri. Te puup!
Buna Andreea,ma numesc Alina!Sunt din Buzau momentan locuiesc in Bucuresti fiind studenta!De septembrie anul trecut sunt cu un baiat de aceiasi varsta cu mine(20)amandoi fiind anul 2 la facultate si amandoi din Buzau!noi ne am cunoscut intamplator cu 2 saptamani inainte de a veni la bucuresti…si din momentul ala am devenit de nedeaspartit nu trecea zi fara sa ne vedem atat la Bz cat si aici la Buc…Pana in martie am locuit fiecare in locuri diferite din luna martie cand am luat decizia de a ne muta impreuna…Din momentul ala relatia noastra a luat o alta intorsatura au intervenit certuri scandaluri,jigniri din partea amandurora…precizez ca eu sunt o fire foarte impulsiva,vorbesc mult,comentez aproape la orice,nu las de la mine…si inca o lista de defecte de genul asta!Pe parcurs am devenit si foarte posesiva pot sa zic dependenta de el..eu fiind singura aici fara prieteni toate prietenele mele sunt in buzau…numai pe el il am pe el ma pot baza..el imi poarta de grija..si mai am o problema nu imi place sa stau singura mi e teama uneori…am ajuns sa cred ca depind de el in aproape orice…as vrea sa fac relatia asta sa mearga sa nu ne mai certam..sa fiu fericita!asta e tot ce imi doresc..dar am ajuns sa cred ca am o problema..ma enervez imediat din orice si reactionez violent vb urat nu ma mai pot controla..inainte nu aveam ”apucaturile”astea nu ma mai inteleg…imi doresc sa fie bn constientizez ca gresesc dar cand ma enervez nu mai tin cont de nimic!el imi spune ca daca m-as comporta frumos cu el o sa fie si el cel mai dragutz baiat si o sa ma tina numai in puf!am nevoie de un sfat de ceva suntem in pragul despartirii si n as vrea sa se intample asta,as vrea sa salvez relatia asta cu orice pret!il iubesc mult…multumesc!te pup astept raspuns cat mai curand posibil:*!
Alina,
Inteleg ca-ti este greu sa te controlezi si educi emotional, dar omul asta inca este unul foarte tolerant, te pretuieste si de asta inca iti cere sa ai incredere in el, dar crede-ma ca exista barbati care nu s-ar lasa nicio secunda controlati si daca acum situatia ti se pare grava, gandeste-te cum ar fi daca ai ramane singura cu crizele de gelozie si posesivitate. Barbatul care este in viata ta are pulsul normal si e sanatos. Cauta sa te vindeci ca risti sa ramai singura in ritmul asta.
Te imbratisez!
ms andreea,noi momentan suntem certati despartiti pot sa zic,el e plecat in delegatie la mare…si ma suna ca si lui ii este greu dar ii este teama sa se impace cu mine pentru ca el crede ca o sa se intample la fel…si eu mi am dat seama acum ca trebuie sa ma schimb si sunt hotarata…o sa incerc sa fac tot posibilul sa ma schimb pentru ca mi am dat seama cat il iubesc si mi e foarte greu fara el….sper sa mi mai dea o sansa sa i demontrez ca vreau cu adevarat sa fie bine!:(ce crezi ca as putea face sa i demonstrez ca vreau sa fie bn si ca imi doresc din suflet sa ma schimb!
Felicitari pentru ceea ce faci si multumesc pentru raspunsul la mesajul meu,esti o femeie extraordinara!te pup
WOW, ce povesti interesante! Si desi toate simtim iubirea la cote maxime, nici o poveste nu seamana cu alta.
Povestea mea incepe in urma cu 5 ani.Pe atunci eram inca la liceu in clasa 11, nu eram implicata in nici o relatie si nici nu se enumera printre prioritatile mele.
Dar cu toate astea ne-am cunoscut la o nunta, eu fiind domisoara de onoare, el un simplu invitat.
Shimbul de priviri dintre noi a fost scurt si lipsit de sentimente.
Mentionez (el abia iesise dintr-o relatie de 8 ani foarte curand, care era gata gata sa se incheie cu o nunta, sa incheiat cu o nunta insa ea sa casatorit cu altcineva la 2 saptamani distanta de la despartirea lor).
Era foarte trist, abatut, pierdut in privire, se vedea cu ochiul liber ca suferea enorm.
Aceste mentionari le-am facut ca sa intelegeti povestea mea in esenta sa.
La numai o luna, de la nunta prietenii nostri proaspat casatoriti sau gandit sa ne invite in oras, pentru a ne cunoaste mai bine.
Am ajuns la intalnire cu 10 minute intarziere, (eu sunt blonda, am parul cret si sunt miniona) asta ca sa intelegeti ce urmeaza:)), pana sa ajung eu a trecut pe acolo o alta persoana care semana cu mine si prietenii mei care ma asteptau impreuna cu EL, au crezut ca am venit la intalnire cu an alt barbat de mana:)).
In fine cand am ajuns sau linistit si-au dat seama ca era vorba de alta persoana.
Am dat mana cu el pentru a face schimb de cunostinta, tin minte si acuma si ma trec fiorii, era intro seara de septembrie nu foarte rece, insa in momentul cand ma strans de mana ma strans ferm dar tot odata gingas de parca nu ar mai fi vrut sa imi dea drumu.
Am mers la restaurant unde ma facut sa rad intruna, si nu radeam prosteste ci radeam pentru ca stia bancuri foarte bune, abia atunci la a doua intalnire am simtit o chimie foarte puternica intre noi si parca ne completam reciproc in cuvinte ca si cum ne-am fi stiut de o viata.
Dupa care a urmat o plimbare prin parc iar prietenii nostri au considerat ca si-au incheiat misiunea si au plecat.
Am ramas singuri si timp de 5 minute nu am vorbit absolut nimic ci doar ne-am privit unul in ochii celuilalt, de aici si vorba (ochii sunt oglinda sufletului),la noi chiar a functionat, din clipa aceia am simtit ca el poate fi un potential barbat alaturi de care mi-as putea petrece toata viata.
Am facut schimb de nr de telefon, am aflat si faptul ca era cu 10 ani mai mare ca mine in momentul ala sa facut o liniste totala intre noi, clipa in care amandoi am meditat daca e bine, daca va functiona relatia, cum ar putea decurge.
Datorita prejudacatilor avem momente in viata care ne impiedica sa ne aruncam cu capul inainte, fara a reflecta asupra consecintelor si siutatiilor care vor veni.
Pret de cateva secunde amandoi am reflectat si am ajuns la aceeias concluzie, ca o sa fie bine sau nu, nu avem ce pierde, doar ce invata.
Si uite asa am inceput sa iesim impreuna seara de seara in plimbari si in descoperirea unui pe celalalt.
Avand in vedere ca sunt o fire curioasa si insetata de cunoastere la fiecare pas de orice, inclusiv de a cunoastea latura umana in esenta sa si de a descoperi cel mai ascuns coltisor al sufletului omului, fara a fi agasanta desigur, dar mai ales avand in vedere ca sunt o fire foarte intuitiva, mi-am facut curaj si am deschis acel subiect delicat cu privire la fosta sa relatie.
Dupa care se vedea ca desi se simtea minunat cu mine, inca nu reusea sa inchida relatia cu trecutul si nu neaparat cu persoana in cauza.
Si l-am intrebat ce sa intamplat, daca poate si e dispus sa imi povesteasca.
Spre surprinderea mea, mi-a povestit ce sa intamplat, ceia ce la facut si sa planga.
Fapt, care pe mine ma impresionat foarte mult, pentru ca putini barbati au curajul sa se descatuseze in fata unei femei.
Avand in vedere simtul matern foarte dezvoltat pe care il am,l-am luat in brate si i-am promis ca va dura un timp pana cand ranile se vor cicatriza complet, insa cu siguranta tipa respectiva nu il merita absolut deloc si ca nu merita absolut nimic din ceia ce el ia oferit pe parcursul a 8 ani de zile.
Sincera sa fiu nu am simtit mila fata de el si nu as putea sa simt mila fata de cineva.
Pentru ca mila este cel mai urat sentiment pe care il poti oferi, este mai josnic si de cat ura, atunci cand simti mila si oferi mila persoanei din fata ta, nu il faci decat sa se simte inferior si asta nu e placut nimanui.
Insa ceia ce am simtit in momentul respectiv a fost provocare, provocarea de a il face pe El sa se impace cu trecutul si sa treaca in urmatoarea etapa a vietii sale, complet nou deschis spre o alta iubire indiferent ca eram eu acea iubire sau nu.
Si asa sau desfasurat luni bune din viata noastra, in care doar am discutat ne-am descoperit, redescoperit, invatat, modelat unul pe celalalt.
Provocarea a fost dubla pentru noi si tripla pentru mine deoarece, avand in vedere ca toata lumea din jurul nostru inclusiv parintii erau plini de prejudecati legate de diferenta de varsta, generatie, mentalitate, statut (el cu facultatea terminata si un job stabil, bine platit, eu doar la liceu) nimeni nu oferea sansa de macar 10% relatiei noastre.
Insa pentru noi asta a fost un impuls si mai mare iar ceilalti din jurul nostru nici nu existau si parca nimeni nu ne putea opri din setea de cunoastere a unuia fata de celalalt.
Bineinteles ca urmat si pasul urmator dupa 6 luni, el fiind primul barbat din viata mea, a fost intelegator si mi-a acordata toata intelegerea de care aveam nevoie, cu multa rabdare si tact din partea lui, pot spune cu tot sufletul ca am fost una dintre cele mai norocoase fiinte din lume.
Pentru ca experienta primei noptii de dragoste a fost una frumoasa si nu traumatizanta asa cum auzeam mereu in jurul meu.
A fost mirific asa cum consider ca ar trebuie sa fie pentru fiecare fata in parte, si nu as putea regreta vreodata ca am facuta acest pas, pentru ca l-am facut pregatita fiind atat psihic cat si moral si fizic.
A u urmat 3 ani si jumatate de relatie fiecare la casa lui in care am avut parte de momente unice, frumoase dar si de mici certuri care se terminau dupa 5 minute cu o impacare minunata.
Am hotarat dupa 4 ani sa ne mutam impreuna pentru a vedea cu functionam ca un cuplu 24 din 24 de ore.
Provocare a fost pentru noi un mod de a ne tine mereu in priza, ce nu ne dat voie se ne plictisim.
Curiosa a fost acea perioada deoarece contrar asteptarilor tuturor pe noi ne sudat si mai mult, desi ne petreceam si mai putin timp impreuna.
Eu eram la servici si incepusem si facultatea, pentru el era serviciu, de multe ori se intampla sa ajung acasa si el sa doarma sau invers.
Si uite asa cautarea noastra era mai intensa pentru ca in loc sa ne reprosam faptul ca nu mai avem timp unul de celalalt, momentul cand evadam din tot ce insemna servici si facultate erau clipe de aur pentru noi, erau momente asteptate si intens dorite.
Iar cand in sfarsit am spus ca apele sau mai linstit, lucrurile functionau in regula intre noi, programul era cel stabilit, mai reuseam si noi se ne petrecem un weekend intreg impreuna a venit surpriza.
Era ziua mea, schimbam prefixu, ne pregateam intens de petrecere, el pleaca spunand ca are treaba, ma suna si ma intreaba ce inel vrei dar fara vreo mentionarea aparte avand in vedere ca mai primisem inele de la el.
A venit acasa inainte ca invitatii sa soseasca si mi-a pus intrebarea VREI SA FII SOTIA MEA?
Si bineinteles ca raspunsul meu a fost unul pozitiv deoarece, noi ne-am dorit si am stiut ca relatia noastra sa va concretiza cu o casatorie.
Si nu regret nici unul din pasi facuti pana acuma deoarece noi avem o pilda a noastra pe care ne-o repetam din cand in cand si suna ca as:
El imi spune mie TU ESTI INGERUL CAZUT DIN CER SPECIAL PENTRU MINE.
Iar eu spun TU AI FOST SI ESTI PROFESORUL VIETII MELE.
Si din nou si de la capat au inceput nou set de treburi ce necesitau timpul nostru, pregatirile de nunta ce ne-au tinut in priza o buna parte din timp.
Pentru ca intr-un final sa ajungem la altar, si uite asa se face un an de la casatorie si noi tot impreuna calatorim, fara a regreta vreun moment pasul facut.
Si orce ce ar fi sa vina eu iau asa cum vine cu bune sau rele, momente frumoase sau pline de greutati, le accept pe toate si le iau cu mine in calatorie, chiar daca bagajul e mai greu cu mai multe cunostinte.
Andreea povestea asta nu am spuso intamplator, ci pentru ca contra cara cele spuse intr-un articol de tine, si anume nu il luati pe primul venit, el nu a fost primul venit in viata mea.
CI A FOST SINGURUL CALATOR DIN VIATA CU CARE EU MI-AM DORIT SA IMI IAU ZBORUL.
Va pup dulce, Ramona
Salut Andreea!
Felicitari pentru consecventa cu care muncesti pentru ca noi, femeile, sa perseveram in autocunoastere si in seductie. Am o megarugaminte la tine. Crezi ca ti-ar surade sa dedici un raspuns sau chiar poate un material viitor tipoligiei AMANTEI?
Cunosti cu siguranta aceasta paradigma – a femeii CELEILALTE. Eu sunt aceasta femeie. Care are ce trebuie ca sa suceasca mintile, dar nu are ce trebuie ca sa fie dorita pentru “casa”, relatie, copii, etc.
Fara intentie dar fara exceptie atrag de fiecare data un barbat deja “luat”, daca nu insurat, atunci sigur intr-o relatie si inca una trainica (pe care inteleg ca nu intentioneaza sa o rupa pentru ca sa inceapa o alta cu mine, desi intentioneaza sa ma pastreze pentru… sa-i zicem bucuriile vietii).
Nici o femeie cred ca nu-si doreste sa fie AIA care il desparte de iubita, sau mai rau, de familie. Departe de intentia mea, daca as fi sincera pana la capat ti-as spune ca am primit de la viata exact ce am cautat: eu nu am cautat relatie, eu am cautat intotdeauna AMANT. Sunt cea iubita, mereu in prezent, dar nu sunt cea la care se intoarce acasa. Vine un moment in viata unei femei cand te intrebi de ce se repeta aceasta placa…
Este si o piesa frumoasa in acest sens, de Nina Simone – The Other Woman. Sunt convinsa ca ma vei intelege. Iti multumesc mult,
O femeie
Totul a incept in seara de Craciun . Eram in satul bunicilor unde obisnuiesc sa imi petrec sarbatorile. In fiecare an se aduna oamenii in centrul satului intr-un camin unde se asculta colinde, se canta si se simte droagostea, caldura si bucuria specifica sarbatorilor. Undeva intr-un colt de camera, se afla el.. un om tacut, un mister plutea in jurul lui.. am simtit o atractie puternica dar faptul ca sunt timida ma facut sa pastrez distantza. Frumos a fost cand am observat ca se apropie din ce in ce mai mult de mine.. pana cand a ajuns la mine si sa prezentat. Eu eram .. extrem de incantata (dar tacuta) .. se vedea acea bucurie pe chip si acea stralucire in ochii .. se simea emotia in vocea mea. O melodie lenta incepuse si ma invitat sa dansam. A fost romantic, ne-am tinut in bratze, il simteam ca e incantat, simteam acea emotie fantastica. Apoi a trabuit sa plec pentru ca se facuse tarziu. Nu am facut schimb de numere de telefon nici de adrese de mail.. nimic de genu. Nu ne-am mai vazut 2 ani in care am stat cu gandul la el. Un strain pana la urma as fi putut spune. Mi-a furat inima in 3 minute printr-un dans si o imbratisare. Nu am stat deloc impreuna, nu am vorbit nimic .. deloc. 2 ani nu ne-am mai intalnit desi am incercat sa dam unul de altul. Dupa 2 ani ne-am regasit intr-o seara calduroasa de vara. Faza e ca nu ne-am recunoscut deloc. Ne schimbasem mult (fizic). Dar simteam din nou o atractie pt un necunoscut care dupa cateva minute mi-am dat seama ca e acelasi. A venit din nou la mine si sa prezentat fara sa isi dea seama ca sunt aceasi persoana. Deabia dupa ce ne-am reauzit numele ne-am dat seamana ca de fapt.. :”stii? acu 2 ani … de Craciun .. oo da.. ce fain.” .Am vorbit cu el si am inceput sa ne cunoastem, mi-a povestit ca in ultimii 2 ani nu a avut relatii, ca nu simtea nevoia sa fie cineva langa el, sa deschis in fatza mea mi-a povestit lucruri pe care nici cel mai apropiat perieten al lui nu le stie. A fost frumos sa aflu ca si el a ramas cu gandul la acea seara, acel dans, acea melodie, si acea atmosferan magica. Vorbeam toara ziua prin mesaje, seara ne intalneam si stateam impreuna pana tarziu, iar cand ajungeam acasa reluam mesajele. Dar era o chestie reciproca. Ma cauta mult vroia sa isi petreaca cat mai mult timp cu mine si eu la fel. Dar a venit momentul in care a trebuit sa plec acasa el ramanand acolo. Asadar este vorba acum de o relatie la distantza . Ne completam perfect, desi a trecut destul timp de cand suntem impreuna ne simtitm la fel de atasati unul de celalalt ca in prima zi. Acum vorbim mai putin la telefon in ideea in care nu mai stam toata ziua cu telefonul in mana scriind mesaje. El are viata lui acolo, prietenii lui, merge la fotbal, se distreaza, lucreaza sta si cu mine, iar eu la fel am serviciul meu, am ocupatiile mele, cursuri de desen, teatru, dansuri etc. Ne vedem o data sau de doua ori pe saptamana, stam cateva ore impreuna dar acelea sunt mereu de neuitat. Vorbeste mult despre viitor, imi povesteste dorintele lui, faptul ca ar vrea sa fie langa mine mereu si ca ar vrea sa avem 2 copii (lucru care pe mine intr-o oarecare masura la inceput ma speriat pt ca nu ma gandesc la asa ceva acum) .. dar o iau ca pe o joaca, un vis care poate la un moment dat se va indeplini. Ma vad alaturi de el in viitor. Am stat si m-am gandit la asta si DA! ma vad cu acest om peste mult ani stand impreuna si fiind la fel de fericiti si de impliniti ca acum.Am avut probleme de sanatate, a trebuit sa trec printr-o operatie dar el a fost acolo langa mine zi de zi ora de ora.. nu ma lasa niciodata singura nici cand dormeam era acolo pe scaun langa mine imi aducea mereu ce aveam nevoie, ma inveselea, ma incuraja, imi mentinea moralul ridicat si in general reuseste sa ma scoata pana si dintr-o stare de nervi. Ma face sa rad, ma protejeaza. E omul potrivit la locul potrivit. Ma intrebat si daca mi-ar face placere sa fiu sotia lui in viitoar si i-am zis da. In mintea lui suntem deja casatoriti, urmeaza doar “momentul cel mare” in care se va oficializa asta uniune a sufletelor si desigur actele,
Roxana, sunteti doua suflete frumoase si va sunt alaturi in aceasta frumoasa calatorie. Astept invitatia la nunta. Povestea voastra de iubire participa la concursul nostru.
Succese si multa iubire! Te imbratisez!
Dar pdf-ul unde-i?Andreea draga, 87 min e ENORM!!!!Cat un film.N-ai vrea sa stii ce anume prefer sa vad, filmuletul tau sau un FILM adevarat…Sincer, n-am rabdare iar timpul meu chiar conteaza.Si eu sunt din cei care prefera sa citeasca , si evident ca nu numai eu!Materialele video sunt cu atat mai bune cu cat sunt mai scurte!Si asa articolele de pe site-uri sau bloguri ba chiar cartile sunt destul de “diluate”!Mai bine mai multe articole scurte decat unul lung de tot.Poate unele chiar au timp…sau n-au altceva de facut ;multe insa nu.E bine sa respecti timpul altora.Sper sa vezi astea la modul constructiv…succes in continuare.
Draga Delia ,
Imi permit sa raspuns in locul Andreei , pentru ca o apreciez enorm si simt ca acest comentariu rautacios nu isi are locul aici . Tu singura afirmi ca e bine sa respecti timpul altora . Ei bine cu timpul ei cum ramane ? Isi dedica mult timp si pune suflet in ceea ce face ca sa ne ajute pe noi . Raspunde fiecarui comentariu si le citeste pe toate . Isi impartaseste experienta ei cu noi si ne ajuta . Sincera sa fiu daca vrei altceva , nu urmarii videoclipurile si gaseste ceva pe gustul tau . Dar nu scrie astfel de comentarii rautacioase .
Cu drag ,
Adelina
Delia,
Iti inteleg nemultumirea si pe viitor o sa te multumesc cu materiale mai scurte.
Timpul e pretios pentru toata lumea si cine cauta sa-si schimbe viata “pierde” si cateva zile, saptamani, luni urmarind un program care te duce aproape de ceea ce-ti doresti. Iti doresc succese si multa iubire!
Draga Delia,
Nu caut sa te critic, insa vreau sa stii ca internetul nu obliga accesarea uneia sau a alteia dintre pagini, esti libera sa vizionezi sau sa citesti ceea ce consideri tu constructiv pentru tine si time efficient, eu consider insa, si cred ca nu ma insel, ca Andreea posteaza articole si filmulete foarte la obiect, in care toate femeile se regasesc si chiar daca intuitiv stim ca suntem intr-un fel sau ca actionam intr-un anume mod, totusi cand reusesti sa primesti confirmari prin experiente altora, reusesti sa gasesti un punct de sprijin, adesea serveste foarte tare sa te identifici cu experientele altora, te intaresc, te fac sa vezi ca si tu ca si altele te confrunti de fapt cu normalitatea pe care trebuie sa o imbunatatesti dupa bunul tau plac.Mai mult decat atat, pentru ca o cititoare sau o persoana care acceseaza astfel de pagini sa poata sa traga concluzii, sa se identifice, sa invete, etc….nu se poate comprima in 3 idei…e nevoie de relatari, de exemple,,de mers din aproape in aproape si de aici faptul ca implica un timp mai mare, dar per total eu cred ca scurteaza din timpul in care suntem confuze, pentru ca noi femeile avem tendinta des sa ne torturam cu intrebari la care se pot gasi raspunsuri foarte usor prin experientele altora, bineinteles fara a exclude faptul ca fiecare om si fiecare relatie este unica, insa exista o traiectorie comuna si e bine sa tinem cont si de ea…sper ca nu te-am suparat, nu ma consider in masura sa critic pe nimeni sau sa dau sfaturi, cel putin nu sfaturi avizate, insa personal am agreat ceea ce Andreea incearca sa faca…
Multa intelepciune si intuitie feminina va doresc…..astea pot imbunatati viata de cuplu destul de mult!
Buna Andreea. Azi mi-am facut timp si am urmarit materialul pe care l-ai facut cu prietena ta. Sunteti doua femei frumoase si fericite, asta emanati. Ma bucur ca v-am cunoscut, chiar si prin intermediul materialelor video.
As vrea sa iti povestesc si eu cea mai intensa relatie a mea, relatia pe care o am in prezent.
Eu am fost cea care a pus ochii pe el si incet incet am reusit sa il atrag in discutii, pana in punctul in care am decis sa incercam sa avem o relatie, chiar daca suntem colegi de facultate.
Am intrat in relatie usor neincrezatoare, nu credeam ca va dura, dar am crezut ca nu am nimic de pierdut. La inceput eram ma consideram libera, faceam ce vroiam, ne plimbam, ma simteam bine si nu incercam sa par altfel decat sunt.
Si asa s-a indragostit de mine, intr-un timp relativ scurt. Eu nu il iubeam dar simteam iubirea lui. Incetul cu incetul m-am indragostit si eu de el, dar in acelasi timp am gresit. M-am lasat mai moale, mai docila, disponibila, fragila. M-am schimbat, nu mai eram asa cum m-a cunoscut. Si ne-am despartit 3 saptamani, pentru ca el nu mai simtea acea emotie pentru mine.
Ce am facut eu in aceste 3 saptamani? 2 zile am stat in casa, singura, am meditat, am analizat si am inteles ce am gresit. In perioada urmatoare am iesit, m-am distrat, m-am afisat frumoasa si fericita. Iar el nu se astepta sa ma vada asa entuziasta.
Norocul meu a fost ca suntem colegi de facultate si am avut cum sa ma intalnesc cu el si sa ma observe. Asadar, eram eu de la inceput, asa cum m-a cunoscut, eram vesela, cochetam subtil cu colegii mei, vorbeam la cursuri, ma puneam in evidenta, nu imi era frica.
In acea perioada am descoperit filmul The Secret, asa ca stiam ca daca voi fii fericita, asta voi atrage. Si l-am atras inapoi, m-a dorit iar, m-a curtat si am ajuns iar impreuna.
De atunci te-am descoperit si pe tine, m-ai ajutat sa ma dezvolt ca femeie si stiu ce trebuie sa fac sa ma iubeasca si sa il iubesc si eu.
Relatia mea merge din bine in mai bine, si sper eu sa ajung si la altar.
Sunt fericita si fericirea mea se datoreaza, intr-o oarecare masura, povestilor tale si blogului tau. Sunt o femeie mai puternica. Multumesc. Sper sa intru si eu in cursa pentru una din bursele tale.
Te imbratisez!
Iulia draga,
Esti o femeie frumoas si calda si-un barbat n-are cum sa nu se indragosteasca de tine. Ai totul in tine! Si eu sunt langa tine ca sa grabim pasii lui spre Altar. Si eu sper ca povestea ta sa castice bursa la cursul Din Pat la Altar. Te imbratisez cu drag!
Ciao Andreea,
Foarte buna ideea cu acest curs, multe femei au nevoie de asa ceva!!
Eu m-am tinut tare in fata lui la inceputul relatiei. Nu il cautam aproape deloc, il refuzam din cand spunandu-i ca am planuit o iesire cu fetele,prietenii, ca ma duc in weekend la matusa mea; faceam toate aceste lucruri pentru a nu ma atasa de el si din frica de a nu suferi in cazul in care el s-ar debarasa de mine . Totul a fost foarte frumos, imi spunea ca nu stie ce i-am facut, ca se gandeste numai la mine, ma cauta, imi aducea ciocolata ( imi place foarte mult), facea planuri pentru vacante, imi spunea planurile lui de viitor, cum visa sa emigreze iar eu sa il urmez dupa ce terminam facultatea.. Totul a fost foarte frumos timp de 5 luni, dupa care eu m-am hotarat sa ma implic si am inceput sa il caut mereu, sa ma spovedesc ca la cea mai buna prietena, sa ma crizez ca nu ma suna in pauze ( era profesor de sport ), si multe alte faze de acest gen. Dupa o luna si jumatate, a cerut o pauza si pauza a fost. A rupt toate legaturile cu mine, nu m-a mai sunat, a devenit invizible pe mess…iar eu nu intelegeam ce s-a intamplat de s-a produs ruptura.
Acum, dupa ce am citit articole pe site si am urmarit secventele video imi dau seama cat de mult am gresit cand am crezut ca implicarea mea inseamna sa rasuflu in ceafa lui. Dar, tot raul e spre bine, pentru ca asa ti-am descoperit site-ul, iar acum am ocazia de a ma perfectiona in seductie.
Multumesc
Buna Andreea,
am si eu o intrebare:).
Tu ce ai face daca te-ai indragosti de un barbat care fie este in alta relatie fie nu te place mai mult decat ca o colega?
I-ai marturisi ce simti doar ca sa te linistesti sau ai astepta sa treaca indragosteala si sa ramai amica cu el?
Puppp mult din capitala:)!
Lilisor,
Un barbat daca vrea o femeie o vrea acum si sigur nu m-as pune sa-i spun ce simt, poate l-as evita o perioada sa vad daca-mi cauta prezenta si daca nu ma urmeaza sia bordeaza merg spre un barbat care ma apreciaza si curteaza. Barbatii sunt vanatori si vaneaza! Chiar daca noi ii fixam inainte de a se apropia..:-) Succes si iubire!
Multumesc mult de tot Andreea!!!Te imbratisez cu drag!
O poveste de dragoste care mi a ramas intiparita in mine a fost ,de fapt ,o aventura de o noapte ,care reprezinta pentru mine unul dintre cele mai frumoase momente petrecute alaturi de un barbat.Dupa multe esecuri cu implicari emotionale, am luat hotararea sa traiesc clipa…totul a inceput cu o conversatie pe facebook ,apoi ne am intalnit ,am luat masa si am mers la el pentru a vedea un film ….un film in care nu m am gandit la consecinte ,nu am mai avut prejudecati,niciun fel de inhibitii ,dar totusi un film cu final trist deoarece nu mai tinem legatura inca de atunci…Tot ce am invatat atunci este ca eu contez mai mult decat oricine si ca mai bine regret ca am facut ceva ,decat ca nu am facut ….si pana acum nu am niciun regret ceea ce va doresc si voua…Pupici
Mai fetelor, o aventura de o noapte NU e o poveste de dragoste.
Un “prieten cu beneficii” NU isi doreste cu voi mai mult decat sex.
Un tip care NU va suna -> NU va vrea.
Un tip care NU va cauta NU va vrea.
Un tip care va spune verde in fata ca nu va mai vrea, tot nu va vrea.
De ce e atat de greu sa va prindeti de chestiile astea ? Nu reusesc sa inteleg.
Foarte fain,bravo Andreea,sunt multe lucruri de care trebuie tinut cont atunci cand vrei sa seduci barbatii si ca acestia sa isi rupa gatul dupa tine
,iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru noi,iar invitata ta de azi,diana, este o draguta
Buna. Andreea as vrea sa iti cer si eu sfatul intr-o problema , imi poti spune cum te pot contacta (adresa de mail?)
SE MAI POT FACE INSCRIERI IN PROGRAM?
Sigur, s-a redeschis inscrierea si cu mare drag te astept sa calatorim impreuna in lumea conjugala.
Buna Andreea.Nu ii genul meu sa povestesc la multa lume despre viata mea,dar ti-am citit foarte multe articole,si unele dintr-e ele chiar mi-au pus capac.Acum ceva timp am cunoscut un baiat ,ok pana aici totul si frumos.Ne intalneam foarte des si ne intelegeam chiar foarte bine si chiar am avut sa zic ,,o relatie,, cu el,dar pentru mine nu a fost ceva serios.La inceput ii spuneam absolut tot ce ma deranja si puteam sa vorbesc cu el despre orice, pana cand am inceput sa-l vad mai mult decat ca pe un amic.Incetul cu incetul am inceput sa tin la el si sa ma indragostesc de el m-ai ales de felul lui de a gandi si de om.Nu am vrut sa afle desprea asta pentru ca nici macar nu aveam curaj sai spun.Am incercat sa-mi indepartez sentimentele fata de el si intr-un final chiar am reusit.Chiar eram convinsa ca nu m-ai simt nimic pentru el, si in urmatoarea secunda cand am inceput iara sa ne intalnim a revenit iara acel sentiment.Si intro seara i-am zis ca tin la el,si el atunci mi-a zis ca are prietena.Atat mi-a trebuit.Dupa ce a plecat eu am mers si am cumparat niste sticle de vin si am baut de suparare pana cand m-am intalnit din nou tot in acea seara cu el.Eu normal eram beata si am inceput sa plang si sa-i zic pur si simplu tot ce aveam pe suflet de la A la Z. A trecut asta, si-n schimb el se racise cu mine ,vorbea sec,nu ma m-ai suna intruna cum facea inainte pur si simplu nu ii mai pasa nimic.Eu am plans nopti intregi,dar de fiecare data a doua zi eram fresh de parca nu s-ar fi intamplat absolut nimic ,eram cu zambetul pe buze,dar inima imi era sparta in mii si mii de cioburi.Nu trecuse mult timp si iara incepuse sa ma caute,el trecuse peste in schimb eu nu.Am lasat de la mine,l-am ascultat tot timpu,i-am dat sfaturi,l-am ajutat, pur si simplu i-am fost alaturi cand alti i-a intors spatele.Dupa scurt timp prietena lui plecase dincolo,el normal ca orice baiat distractie,bautura,fumat si alte cele,si a inceput din nou sa ma atraga in plasa lui.Am avut un sfarsit de vacanta de neuitat pana azi.
Eram la scoala si trebuia sa ma vad cu el sa-i dau un CD trebuia sa ne vedem de dimineata si el nu a mai putut,si atunci ne-am intalnit mai de dupamasa, si eu am fugit repede de la ore pt el.Totul bine pana aici,pana cand….l-am vazut cu prietena lui ca se indreapta spre mine.In acel moment picioarele mi sau inmoiat si i-am dat repede CD si am plecat cu lacrimi in ochii.Am ajuns in clasa ,si prietena mea cea mai buna a vazut ca nu ii ceva in neregula cu mine si ma intrebat cum a fost,si i-am zis ce am patit.Doua ore mai aveam de stat la scoala si tot incercam sa ma abtin sa nu plang, chit ca mai curgea cate o lacrima pe obraz.Acum stau in pat si ma gandesc cu ce am gresit eu,si de multe ori zic ca sunt proasta pentru ca sunt prea sufletista si sunt simplu de influentat.Am uitat sa-ti spun ca acest baiat este mai mare decat mine cu 9 ani si nu am avut niciun fel de relatie mai intima cu el.As vrea foarte mult sa-mi spui si sa-mi sugerezi sa-mi dai un sfat ce sa fac mai departe te rog foarte frumos pentru ca eu una nu mai stiu. Iti multumesc mult .Te pup :*
Buna ANDREEA,
felicitari pentru invitata carismatica.
Mi-ar fi placut sa am parte de sfaturile astea acum multi ani, in fine bine ca mi-ati punctat ca cel mai important e sa am grija de mine.
Am nevoie de experientele astea ca sa ma redefinesc.